Si asta m-a durut!

Ne ţinem de mână,şi fugim.
Pe o mare de oameni păşim.
Am câştigat lupta cu ei.
Vom fi fericiţi şi ne vom iubi pe veci!
Aripi ne ies din suflet,
Azi e timpul!Învaţăm să zburăm,
De când ne doream,să ne lovim de aer
Să ne taie obrajii ;sângele-n palmă să-ti privesc
Să scriu romanţe,cu el,pe-un chip ceresc
Pe sânu-mi s-a prelins…
Lacrima-ţi din ochi s-a stins.
Hai ţine-mă de mâna,
Ai grijă.totuşi nu îţi voi da drumul!
Am ruginit in suflet sa te ţin!
Nu îmi da drumul,jură-mi eternitate-n dragoste....
Să privim îngerii ce-ntre noi dansează,
Să ne curaţăm ochii de vrajă.
Să ne privim,aşa cum suntem....doi strini!
Iar mi-ai dat drumul....am cazut!
Şi asta m-a durut!

Casatorie in mare

Sprijinit de tocul uşii priveşte în gol….deodată “scutură” din cap şi îşi împinge mâinile în uşa îndreptându-se brusc spre masă….dărâmă lumânarea şi paharul de whiskey şi strigă:
-De ceeeeeee?!De ce trebuie să păţesc asta!?
Plânge şi îşi îine capul între mâini.
-De ce îmi faci asta Janas,ai zis că mă iubeşti,ai zis că vom fi pentru totdeauna amândoi,vom fi împreună…pentru totdeauna….M-aţi părăsit toţi,şi tu mamă,şi tu tată…aţi plecat şi am rămas singur,aţi plecat…….
Stă şi se gândeşte la cele întâmplate în seara aceea,şi parcă nu poate să mai realizeze filmul,se rupe..uşor…uşor… şi adoarme pe canapea….
-Hai Hades am ajuns!Vino…!
-Ce?Unde?Stai Janas cum ai ajuns aici…?Trăieşti?Janis credeam c…
-Taci!(îl întrerupe repede)Prostuţule suntem toţi aici!
-Cum toţi!?
Janas îl trage de mâna,şi îmbrăcată într-o roche albă.râzând îl strange puternic si fuge chicotind.
-Stai Janas nu înteleg ce s-a întâmplat,stai explică-mi!
-Bine,bine curiosule hai stai jos.Uite şti,tot ce îmi amintesc este că eram amândoi şi ne plimbam pe strada Speranţelor,vezi?(şi rade)mai ţin minte,era strada pe care ne plimbam mereu!Acolo deodată mi-ai dat drumul la mâna şi când m-am întors nu mai erai,dar acum suntem împreună şi e tot ce contează……(îl ia de mână şi îl sărută)
-Nu e adevărat,e doar un vis!Dar te simt atât de aproape,îţi simt buzele….
-Hai ma Hades eşti aşa fricos!E lumea noastră,normal ca simţi….
-Nu înteleg Janas!(brusc parcă îsi aminteşte ceva)AAAA…da,acum înteleg!E doar un vis,un vis ,în care pot să te mai ating,pentru o ultimă dată!
-Nu şti nimic prostuţule,nimic…Hai gata cu vorbăria ,ne aşteaptă ceilalti!
-Cine?
-Dacă o să te grăbeşti o să vezi cine!Hai repede… îl trage iar de mână şi fug pe un coridor cu pereţii albi….atât de albi…..
Într-o sală mare,cu ferestre mari în care intră o lumină atât de alba,atât de pură….se aflau persone pe care Hades nu le cunoscuse pâna atunci şi nici nu le mai văzuse,dar totuşi recunoaşte pe cineva..
-Tată…(uimit fuge spre el şi îl ia în braţe)!
-Hades fiule,credeam că nu o să mai vi!şi îl bate prieteneşte pe spate.
-Tată,te văd şi te simt,de ce?
-Eşti cu noi,de aceea fiule(şi rade dupa mustăcioara albă)…
-Dar….nu inteleg!
Îşi întoarce privirea şi o lacrima îi taie obrazul….
-Mamă..MAMĂĂĂĂ…cu lacrimi în ochi fuge spre ea şi îi cade la genunchi,ţinând-o strâns de picioare!Mamă eşti aici… ridică privirea înlăcrimată,şi o priveşte în ochi!
-Hades,iubire,ridică-te!şi îi zâmbeşte.
-Acelaşi zâmbet cu care am crescut,acelaşi zâmbet care mi-a dat viaţă…Sunt atât de fericit,nu vreau să mai mă trezesc din somn….!
Janas chicoteşte în spate.
-Asta ne-am dorit toţi iubire!(îi spune mama).Maymon,spune-le copiilor ce le-ai pregătit!
-Da dragilor,eu si cu Minerva,ne-am hotărât că e timpul să vă căsătoriţi!
Janas se întoarce spre Hades şi îl strange în braţe.
-În sfârşit iubitule,suntem împreună…
-Da…doar în vis…
Janas stă puţin pe gânduri şi strigă:
-Hai Hades vinoooo….!
Handes derutat se uită în jur şi dezamăgit îşi priveşte părinţii şi le spune:
-Cred că e timpul să mă trezesc…
Maymon si Minerva se privesc apoi zâmbesc către Hades,nescoţând nici un cuvânt.
Hades îi priveşte ca un ultim salut şi pleacă după Janas.
-Janassssss!Janassssss!Unde eşti Janasss!
-Aici prostuţule!
-Ce cauţi printre buruienile alea?Trebuie să plec,e vremea să mă tre…
-Nu e nici o vreme(îl întrerupe Janas).Vino după mine, şi îi zâmbeşte
-Unde mergem iar?!
-Hai nu mai pute atâtea întrebări,vino!
-Stai Janas,vreau să stăm jos puţin sunt foarte obosti şi îmi e foarte cald.
-Prostutule(şi îi zâmbeşte;apoi uşor se îndreaptă spre urechea lui Hades şi îi şopteşte) te duc undeva unde o să îţi placă.
Şi mergând,dau peste o mare.
-Stai!Unde mergem?
-Hai vino,e timpul…!
-Timpul pentru ce?!
-Nu te saturi să pui atâtea întrebări?Ai încredere în mine?
-Janas dar..
-Am intrebat daca ai încredere în mine…
-Da Janas am,dar..
-Atunci hai!şi îl prinde de mână si fuge…
Un copil,cu o mingie colorată curcubeu,pe “o plajă însorită” ţipă: "Vreau la mare, unde-i marea!". Sânge prelis din urechea unei fetiţe de 12 ani pe o colă albă, la ora de desen. Prăjituri foarte dulci, mâini murdare reparând o bicicletă, drene sub coaste, puroi uscat, machiaj strident, fond de ten ieftin. Purici pe ecran... Privind afară pe geam, un apus extraordinar, simţind un uşor iz de libertate, aude: "Mami, e târziu si vreau acasă!" si o lacrima cade indiferenta pe frutea bătrânului plin de sudoare. Pântecul universului. Fericirea pierduta a unei femei….
-Janas,dar ei de ce ei nu ne vă…
-Taci Hades!Vino după mine
-Unde mă duci Janas,trăgând de mână disperat,eu nu ştiu să înot!
-De azi şti….